Formentabelle zu „recusare“
Verb
Imperfekt (Indikativ)| | Aktiv | Passiv |
|---|
| 1. Person Singular | recusabam | recusabar |
| 2. Person Singular | recusabas | recusabare, recusabaris |
| 3. Person Singular | recusabat | recusabatur |
| 1. Person Plural | recusabamus | recusabamur |
| 2. Person Plural | recusabatis | recusabamini |
| 3. Person Plural | recusabant | recusabantur |
Futur I (Indikativ)| | Aktiv | Passiv |
|---|
| 1. Person Singular | recusabo, recusaro | recusabor |
| 2. Person Singular | recusabis | recusabere, recusaberis |
| 3. Person Singular | recusabit | recusabitur |
| 1. Person Plural | recusabimus | recusabimur |
| 2. Person Plural | recusabitis | recusabimini |
| 3. Person Plural | recusabunt | recusabuntur |
Perfekt (Indikativ)| | Aktiv | Passiv |
|---|
| 1. Person Singular | recusaui | — |
| 2. Person Singular | recusasti, recusavisti | — |
| 3. Person Singular | recusauit | — |
| 1. Person Plural | recusavimus | — |
| 2. Person Plural | recusavistis | — |
| 3. Person Plural | recusarunt, recusare, recusauerunt, recusavere | — |
Plusquamperfekt (Indikativ)| | Aktiv | Passiv |
|---|
| 1. Person Singular | recusaveram | — |
| 2. Person Singular | recusaveras | — |
| 3. Person Singular | recusaverat | — |
| 1. Person Plural | recusaveramus | — |
| 2. Person Plural | recusaveratis | — |
| 3. Person Plural | recusaverant | — |
Futur II (Indikativ)| | Aktiv | Passiv |
|---|
| 1. Person Singular | recusaro, recusavero | — |
| 2. Person Singular | recusaris, recusaveris | — |
| 3. Person Singular | recusauerit, recusarit | — |
| 1. Person Plural | recusaverimus | — |
| 2. Person Plural | recusaveritis | — |
| 3. Person Plural | recusaverint | — |
Präsens (Konjunktiv)| | Aktiv | Passiv |
|---|
| 1. Person Singular | recusem | recuser |
| 2. Person Singular | recuses | recusere, recuseris |
| 3. Person Singular | recuset | recusetur |
| 1. Person Plural | recusemus | recusemur |
| 2. Person Plural | recusetis | recusemini |
| 3. Person Plural | recusent | recusentur |
Imperfekt (Konjunktiv)| | Aktiv | Passiv |
|---|
| 1. Person Singular | recusarem | recusarer |
| 2. Person Singular | recusares | recusarere, recusareris |
| 3. Person Singular | recusaret | recusaretur |
| 1. Person Plural | recusaremus | recusaremur |
| 2. Person Plural | recusaretis | recusaremini |
| 3. Person Plural | recusarent | recusarentur |
Perfekt (Konjunktiv)| | Aktiv | Passiv |
|---|
| 1. Person Singular | recusaverim | — |
| 2. Person Singular | recusaris, recusaveris | — |
| 3. Person Singular | recusauerit, recusarit | — |
| 1. Person Plural | recusaverimus | — |
| 2. Person Plural | recusaveritis | — |
| 3. Person Plural | recusaverint | — |
Plusquamperfekt (Konjunktiv)| | Aktiv | Passiv |
|---|
| 1. Person Singular | recusavissem | — |
| 2. Person Singular | recusasses, recusavisses | — |
| 3. Person Singular | recusasset, recusavisset | — |
| 1. Person Plural | recusavissemus | — |
| 2. Person Plural | recusavissetis | — |
| 3. Person Plural | recusassent, recusavissent | — |
Imperativ I| | Aktiv | Passiv |
|---|
| 2. Person Singular | recusa | recusare |
| 3. Person Singular | — | — |
| 2. Person Plural | recusate | recusamini |
| 3. Person Plural | — | — |
Imperativ II| | Aktiv | Passiv |
|---|
| 2. Person Singular | recusato | recusator |
| 3. Person Singular | recusato | recusator |
| 2. Person Plural | recusatote | — |
| 3. Person Plural | recusanto | recusantor |
PPP| | Singular | Plural |
|---|
| Nominativ | recusatum, recusata, recusatus | recusata, recusatae, recusati |
| Genitiv | recusatae, recusati | recusatarum, recusatorum |
| Dativ | recusato, recusatae | recusatis |
| Akkusativ | recusatum, recusatam | recusata, recusatas, recusatos |
| Ablativ | recusato, recusata | recusatis |
| Vokativ | recusatum, recusata, recusate | recusata, recusatae, recusati |
PFA| | Singular | Plural |
|---|
| Nominativ | recusaturus, recusaturum, recusatura | recusatura, recusaturae, recusaturi |
| Genitiv | recusaturae, recusaturi | recusaturarum, recusaturorum |
| Dativ | recusaturae, recusaturo | recusaturis |
| Akkusativ | recusaturum, recusaturam | recusaturos, recusatura, recusaturas |
| Ablativ | recusatura, recusaturo | recusaturis |
| Vokativ | recusaturum, recusatura, recusature | recusatura, recusaturae, recusaturi |
Gerundivum| | Singular | Plural |
|---|
| Nominativ | recusandus, recusandum, recusanda | recusandae, recusandi, recusanda |
| Genitiv | recusandi, recusandae | recusandarum, recusandorum |
| Dativ | recusando, recusandae | recusandis |
| Akkusativ | recusandam, recusandum | recusandas, recusanda, recusandos |
| Ablativ | recusando, recusanda | recusandis |
| Vokativ | recusandum, recusanda, recusande | recusandi, recusandae, recusanda |
152 (244) Formen für „recusare“