| Aktiv | Passiv | |
|---|---|---|
| 1. Person Singular | irrumpo | irrumpor |
| 2. Person Singular | irrumpis | irrumperis |
| 3. Person Singular | irrumpit | irrumpitur |
| 1. Person Plural | irrumpimus | irrumpimur |
| 2. Person Plural | irrumpitis | irrumpimini |
| 3. Person Plural | irrumpunt | irrumpuntur |
| Aktiv | Passiv | |
|---|---|---|
| 1. Person Singular | irrumpebam | irrumpebar |
| 2. Person Singular | irrumpebas | irrumpebare, irrumpebaris |
| 3. Person Singular | irrumpebat | irrumpebatur |
| 1. Person Plural | irrumpebamus | irrumpebamur |
| 2. Person Plural | irrumpebatis | irrumpebamini |
| 3. Person Plural | irrumpebant | irrumpebantur |
| Aktiv | Passiv | |
|---|---|---|
| 1. Person Singular | irrumpam | irrumpar |
| 2. Person Singular | irrumpes | irrumpere, irrumperis |
| 3. Person Singular | irrumpet | irrumpetur |
| 1. Person Plural | irrumpemus | irrumpemur |
| 2. Person Plural | irrumpetis | irrumpemini |
| 3. Person Plural | irrumpent | irrumpentur |
| Aktiv | Passiv | |
|---|---|---|
| 1. Person Singular | irrupi | — |
| 2. Person Singular | irrupisti | — |
| 3. Person Singular | irrupit | — |
| 1. Person Plural | irrupimus | — |
| 2. Person Plural | irrupistis | — |
| 3. Person Plural | irrupere, irruperunt | — |
| Aktiv | Passiv | |
|---|---|---|
| 1. Person Singular | irruperam | — |
| 2. Person Singular | irruperas | — |
| 3. Person Singular | irruperat | — |
| 1. Person Plural | irruperamus | — |
| 2. Person Plural | irruperatis | — |
| 3. Person Plural | irruperant | — |
| Aktiv | Passiv | |
|---|---|---|
| 1. Person Singular | irrupero | — |
| 2. Person Singular | irruperis | — |
| 3. Person Singular | irruperit | — |
| 1. Person Plural | irruperimus | — |
| 2. Person Plural | irruperitis | — |
| 3. Person Plural | irruperint | — |
| Aktiv | Passiv | |
|---|---|---|
| 1. Person Singular | irrumpam | irrumpar |
| 2. Person Singular | irrumpas | irrumpare, irrumparis |
| 3. Person Singular | irrumpat | irrumpatur |
| 1. Person Plural | irrumpamus | irrumpamur |
| 2. Person Plural | irrumpatis | irrumpamini |
| 3. Person Plural | irrumpant | irrumpantur |
| Aktiv | Passiv | |
|---|---|---|
| 1. Person Singular | irrumperem | irrumperer |
| 2. Person Singular | irrumperes | irrumperere, irrumpereris |
| 3. Person Singular | irrumperet | irrumperetur |
| 1. Person Plural | irrumperemus | irrumperemur |
| 2. Person Plural | irrumperetis | irrumperemini |
| 3. Person Plural | irrumperent | irrumperentur |
| Aktiv | Passiv | |
|---|---|---|
| 1. Person Singular | irruperim | — |
| 2. Person Singular | irruperis | — |
| 3. Person Singular | irruperit | — |
| 1. Person Plural | irruperimus | — |
| 2. Person Plural | irruperitis | — |
| 3. Person Plural | irruperint | — |
| Aktiv | Passiv | |
|---|---|---|
| 1. Person Singular | irrupissem | — |
| 2. Person Singular | irrupisses | — |
| 3. Person Singular | irrupisset | — |
| 1. Person Plural | irrupissemus | — |
| 2. Person Plural | irrupissetis | — |
| 3. Person Plural | irrupissent | — |
| Präsens | Perfekt | |
|---|---|---|
| Aktiv | irrumpere | irrupisse |
| Passiv | irrumpi, irrumpier | — |
| Aktiv | Passiv | |
|---|---|---|
| 2. Person Singular | irrumpe | irrumpere |
| 3. Person Singular | — | — |
| 2. Person Plural | irrumpite | irrumpimini |
| 3. Person Plural | — | — |
| Aktiv | Passiv | |
|---|---|---|
| 2. Person Singular | irrumpito | irrumpitor |
| 3. Person Singular | irrumpito | irrumpitor |
| 2. Person Plural | irrumpitote | — |
| 3. Person Plural | irrumpunto | irrumpuntor |
| Singular | Plural | |
|---|---|---|
| Nominativ | irrupta, irruptum, irruptus | irrupta, irruptae, irrupti |
| Genitiv | irruptae, irrupti | irruptarum, irruptorum |
| Dativ | irruptae, irrupto | irruptis |
| Akkusativ | irruptam, irruptum | irrupta, irruptas, irruptos |
| Ablativ | irrupta, irrupto | irruptis |
| Vokativ | irrupta, irrupte, irruptum | irrupta, irruptae, irrupti |
| Singular | Plural | |
|---|---|---|
| Nominativ | irrumpens | irrumpentes, irrumpentia |
| Genitiv | irrumpentis | irrumpentium, irrumpentum |
| Dativ | irrumpenti | irrumpentibus |
| Akkusativ | irrumpens, irrumpentem | irrumpentes, irrumpentia |
| Ablativ | irrumpenti, irrumpente | irrumpentibus |
| Vokativ | irrumpens | irrumpentes, irrumpentia |
| Singular | Plural | |
|---|---|---|
| Nominativ | irruptura, irrupturum, irrupturus | irruptura, irrupturae, irrupturi |
| Genitiv | irrupturae, irrupturi | irrupturarum, irrupturorum |
| Dativ | irrupturae, irrupturo | irrupturis |
| Akkusativ | irrupturam, irrupturum | irruptura, irrupturas, irrupturos |
| Ablativ | irruptura, irrupturo | irrupturis |
| Vokativ | irruptura, irrupture, irrupturum | irruptura, irrupturae, irrupturi |
| Singular | Plural | |
|---|---|---|
| Nominativ | irrumpenda, irrumpendum, irrumpendus, irrumpunda, irrumpundum, irrumpundus | irrumpenda, irrumpendae, irrumpendi, irrumpunda, irrumpundae, irrumpundi |
| Genitiv | irrumpendae, irrumpendi, irrumpundae, irrumpundi | irrumpendarum, irrumpendorum, irrumpundarum, irrumpundorum |
| Dativ | irrumpendae, irrumpendo, irrumpundae, irrumpundo | irrumpendis, irrumpundis |
| Akkusativ | irrumpendam, irrumpendum, irrumpundam, irrumpundum | irrumpenda, irrumpendas, irrumpendos, irrumpunda, irrumpundas, irrumpundos |
| Ablativ | irrumpenda, irrumpendo, irrumpunda, irrumpundo | irrumpendis, irrumpundis |
| Vokativ | irrumpenda, irrumpende, irrumpendum, irrumpunda, irrumpunde, irrumpundum | irrumpenda, irrumpendae, irrumpendi, irrumpunda, irrumpundae, irrumpundi |
152 (258) Formen für „irrumpere“