| Aktiv | Passiv | |
|---|---|---|
| 1. Person Singular | explico | explicor |
| 2. Person Singular | explicas | explicare, explicaris, esplicare, vitiaexplicare |
| 3. Person Singular | explicat, explicatorem | explicatur |
| 1. Person Plural | explicamus | explicamur |
| 2. Person Plural | explicatis | explicamini |
| 3. Person Plural | explicant | explicantur |
| Aktiv | Passiv | |
|---|---|---|
| 1. Person Singular | explicabam | explicabar |
| 2. Person Singular | explicabas | explicabare, explicabaris |
| 3. Person Singular | explicabat | explicabatur |
| 1. Person Plural | explicabamus | explicabamur |
| 2. Person Plural | explicabatis | explicabamini |
| 3. Person Plural | explicabant | explicabantur |
| Aktiv | Passiv | |
|---|---|---|
| 1. Person Singular | explicabo, explicaro | explicabor |
| 2. Person Singular | explicabis | explicabere, explicaberis |
| 3. Person Singular | explicabit | explicabitur |
| 1. Person Plural | explicabimus | explicabimur |
| 2. Person Plural | explicabitis | explicabimini |
| 3. Person Plural | explicabunt | explicabuntur |
| Aktiv | Passiv | |
|---|---|---|
| 1. Person Singular | explicui, explicavi | — |
| 2. Person Singular | explicavisti, explicuisti | — |
| 3. Person Singular | explicuit, explicavit | — |
| 1. Person Plural | explicavimus, explicuimus | — |
| 2. Person Plural | explicavistis, explicuistis | — |
| 3. Person Plural | explicaverunt, explicuere, explicare, esplicare, explicavere, explicuerunt | — |
| Aktiv | Passiv | |
|---|---|---|
| 1. Person Singular | explicaveram, explicueram | — |
| 2. Person Singular | explicaveras, explicueras | — |
| 3. Person Singular | explicaverat, explicuerat | — |
| 1. Person Plural | explicaveramus, explicueramus | — |
| 2. Person Plural | explicaveratis, explicueratis | — |
| 3. Person Plural | explicaverant, explicuerant | — |
| Aktiv | Passiv | |
|---|---|---|
| 1. Person Singular | explicaro, explicavero, explicuero | — |
| 2. Person Singular | explicaris, explicaveris, explicueris | — |
| 3. Person Singular | explicaverit, explicuerit | — |
| 1. Person Plural | explicaverimus, explicuerimus | — |
| 2. Person Plural | explicaveritis, explicueritis | — |
| 3. Person Plural | explicaverint, explicuerint | — |
| Aktiv | Passiv | |
|---|---|---|
| 1. Person Singular | explicem | explicer |
| 2. Person Singular | explices | explicere, expliceris |
| 3. Person Singular | explicet | explicetur |
| 1. Person Plural | explicemus | explicemur |
| 2. Person Plural | explicetis | explicemini |
| 3. Person Plural | explicent | explicentur |
| Aktiv | Passiv | |
|---|---|---|
| 1. Person Singular | explicarem | explicarer |
| 2. Person Singular | explicares | explicarere, explicareris |
| 3. Person Singular | explicaret | explicaretur |
| 1. Person Plural | explicaremus | explicaremur |
| 2. Person Plural | explicaretis | explicaremini |
| 3. Person Plural | explicarent | explicarentur |
| Aktiv | Passiv | |
|---|---|---|
| 1. Person Singular | explicaverim, explicuerim | — |
| 2. Person Singular | explicaris, explicaveris, explicueris | — |
| 3. Person Singular | explicaverit, explicuerit | — |
| 1. Person Plural | explicaverimus, explicuerimus | — |
| 2. Person Plural | explicaveritis, explicueritis | — |
| 3. Person Plural | explicaverint, explicuerint | — |
| Aktiv | Passiv | |
|---|---|---|
| 1. Person Singular | explicavissem, explicuissem | — |
| 2. Person Singular | explicavisses, explicuisses | — |
| 3. Person Singular | explicavisset, explicuisset | — |
| 1. Person Plural | explicavissemus, explicuissemus | — |
| 2. Person Plural | explicavissetis, explicuissetis | — |
| 3. Person Plural | explicavissent, explicuissent | — |
| Präsens | Perfekt | |
|---|---|---|
| Aktiv | explicare, esplicare, vitiaexplicare | explicavisse, explicuisse |
| Passiv | explicari, explicarier | — |
| Aktiv | Passiv | |
|---|---|---|
| 2. Person Singular | explica | explicare, esplicare, vitiaexplicare |
| 3. Person Singular | — | — |
| 2. Person Plural | explicate | explicamini |
| 3. Person Plural | — | — |
| Aktiv | Passiv | |
|---|---|---|
| 2. Person Singular | explicato | explicator |
| 3. Person Singular | explicato | explicator |
| 2. Person Plural | explicatote | — |
| 3. Person Plural | explicanto | explicantor |
| Singular | Plural | |
|---|---|---|
| Nominativ | explicata, explicatum, explicitum, explicita, esplicata, explicatus, explicitus | explicata, explicatae, explicati, explicita, esplicata, explicitae, expliciti |
| Genitiv | explicati, explicatae, explicitae, expliciti | explicatarum, explicatorum, explicitarum, explicitorum |
| Dativ | explicato, explicatae, explicitae, explicito | explicatis, explicitis |
| Akkusativ | explicatam, explicatum, explicitum, explicitam | explicatas, explicata, explicitas, explicita, esplicata, explicatos, explicitos |
| Ablativ | explicato, explicata, explicita, esplicata, explicito | explicatis, explicitis |
| Vokativ | explicata, explicatum, explicita, explicitum, explicate, esplicata, explicite | explicata, explicatae, explicati, explicita, esplicata, explicitae, expliciti |
| Singular | Plural | |
|---|---|---|
| Nominativ | explicans | explicantes, explicantia |
| Genitiv | explicantis | explicantium, explicantum |
| Dativ | explicanti | explicantibus |
| Akkusativ | explicantem, explicans | explicantes, explicantia |
| Ablativ | explicante, explicanti | explicantibus |
| Vokativ | explicans | explicantes, explicantia |
| Singular | Plural | |
|---|---|---|
| Nominativ | explicaturum, explicatura, explicaturus, explicitura, expliciturum, expliciturus | explicatura, explicaturae, explicaturi, explicitura, expliciturae, explicituri |
| Genitiv | explicaturae, explicaturi, expliciturae, explicituri | explicaturarum, explicaturorum, expliciturarum, expliciturorum |
| Dativ | explicaturae, explicaturo, expliciturae, explicituro | explicaturis, explicituris |
| Akkusativ | explicaturum, explicaturam, explicituram, expliciturum | explicaturos, explicatura, explicaturas, explicitura, explicituras, explicituros |
| Ablativ | explicatura, explicaturo, explicitura, explicituro | explicaturis, explicituris |
| Vokativ | explicaturum, explicatura, explicature, explicitura, expliciture, expliciturum | explicatura, explicaturae, explicaturi, explicitura, expliciturae, explicituri |
| Singular | Plural | |
|---|---|---|
| Nominativ | explicanda, explicandum, explicandus | explicandae, explicanda, explicandi |
| Genitiv | explicandae, explicandi | explicandorum, explicandarum |
| Dativ | explicandae, explicando | explicandis |
| Akkusativ | explicandam, explicandum | explicandas, explicanda, explicandos |
| Ablativ | explicanda, explicando | explicandis |
| Vokativ | explicandum, explicanda, explicande | explicandae, explicanda, explicandi |
| Singular | Plural | |
|---|---|---|
| Nominativ | explicatrix | — |
| Genitiv | — | — |
| Dativ | — | — |
| Akkusativ | explicatorem | — |
| Ablativ | — | — |
| Vokativ | explicatrix | — |
155 (357) Formen für „explicare“