| Aktiv | Passiv | |
|---|---|---|
| 1. Person Singular | discurro | discurror |
| 2. Person Singular | discurris | discurreris |
| 3. Person Singular | discurrit | discurritur |
| 1. Person Plural | discurrimus | discurrimur |
| 2. Person Plural | discurritis | discurrimini |
| 3. Person Plural | discurrunt | discurruntur |
| Aktiv | Passiv | |
|---|---|---|
| 1. Person Singular | discurrebam | discurrebar |
| 2. Person Singular | discurrebas | discurrebare, discurrebaris |
| 3. Person Singular | discurrebat | discurrebatur |
| 1. Person Plural | discurrebamus | discurrebamur |
| 2. Person Plural | discurrebatis | discurrebamini |
| 3. Person Plural | discurrebant | discurrebantur |
| Aktiv | Passiv | |
|---|---|---|
| 1. Person Singular | discurram | discurrar |
| 2. Person Singular | discurres | discurrere, discurreris |
| 3. Person Singular | discurret | discurretur |
| 1. Person Plural | discurremus | discurremur |
| 2. Person Plural | discurretis | discurremini |
| 3. Person Plural | discurrent | discurrentur |
| Aktiv | Passiv | |
|---|---|---|
| 1. Person Singular | discucurri, discurri | — |
| 2. Person Singular | discucurristi, discurristi | — |
| 3. Person Singular | discurrit, discucurrit | — |
| 1. Person Plural | discucurrimus, discurrimus | — |
| 2. Person Plural | discucurristis, discurristis | — |
| 3. Person Plural | discurrerunt, discurrere, discucurrere, discucurrerunt | — |
| Aktiv | Passiv | |
|---|---|---|
| 1. Person Singular | discucurreram, discurreram | — |
| 2. Person Singular | discucurreras, discurreras | — |
| 3. Person Singular | discucurrerat, discurrerat | — |
| 1. Person Plural | discucurreramus, discurreramus | — |
| 2. Person Plural | discucurreratis, discurreratis | — |
| 3. Person Plural | discurrerant, discucurrerant | — |
| Aktiv | Passiv | |
|---|---|---|
| 1. Person Singular | discucurrero, discurrero | — |
| 2. Person Singular | discucurreris, discurreris | — |
| 3. Person Singular | discucurrerit, discurrerit | — |
| 1. Person Plural | discucurrerimus, discurrerimus | — |
| 2. Person Plural | discucurreritis, discurreritis | — |
| 3. Person Plural | discucurrerint, discurrerint | — |
| Aktiv | Passiv | |
|---|---|---|
| 1. Person Singular | discurram | discurrar |
| 2. Person Singular | discurras | discurrare, discurraris |
| 3. Person Singular | discurrat | discurratur |
| 1. Person Plural | discurramus | discurramur |
| 2. Person Plural | discurratis | discurramini |
| 3. Person Plural | discurrant | discurrantur |
| Aktiv | Passiv | |
|---|---|---|
| 1. Person Singular | discurrerem | discurrerer |
| 2. Person Singular | discurreres | discurrerere, discurrereris |
| 3. Person Singular | discurreret | discurreretur |
| 1. Person Plural | discurreremus | discurreremur |
| 2. Person Plural | discurreretis | discurreremini |
| 3. Person Plural | discurrerent | discurrerentur |
| Aktiv | Passiv | |
|---|---|---|
| 1. Person Singular | discucurrerim, discurrerim | — |
| 2. Person Singular | discucurreris, discurreris | — |
| 3. Person Singular | discucurrerit, discurrerit | — |
| 1. Person Plural | discucurrerimus, discurrerimus | — |
| 2. Person Plural | discucurreritis, discurreritis | — |
| 3. Person Plural | discucurrerint, discurrerint | — |
| Aktiv | Passiv | |
|---|---|---|
| 1. Person Singular | discucurrissem, discurrissem | — |
| 2. Person Singular | discucurrisses, discurrisses | — |
| 3. Person Singular | discucurrisset, discurrisset | — |
| 1. Person Plural | discucurrissemus, discurrissemus | — |
| 2. Person Plural | discucurrissetis, discurrissetis | — |
| 3. Person Plural | discucurrissent, discurrissent | — |
| Präsens | Perfekt | |
|---|---|---|
| Aktiv | discurrere | discucurrisse, discurrisse |
| Passiv | discurrier, discurri | — |
| Aktiv | Passiv | |
|---|---|---|
| 2. Person Singular | discurre | discurrere |
| 3. Person Singular | — | — |
| 2. Person Plural | discurrite | discurrimini |
| 3. Person Plural | — | — |
| Aktiv | Passiv | |
|---|---|---|
| 2. Person Singular | discurrito | discurritor |
| 3. Person Singular | discurrito | discurritor |
| 2. Person Plural | discurritote | — |
| 3. Person Plural | discurrunto | discurruntor |
| Singular | Plural | |
|---|---|---|
| Nominativ | discursum, discursus, discursatore, istediscursus, discursa | discursatore, discursa, discursae, discursi |
| Genitiv | discursae, discursi | discursarum, discursorum |
| Dativ | discurso, discursae | discursisque, discursis |
| Akkusativ | discursum, discursam | discursatore, discursa, discursas, discursos |
| Ablativ | discurso, discursatore, discursa | discursis |
| Vokativ | discursum, discursatore, discursa, discurse | discursatore, discursa, discursae, discursi |
| Singular | Plural | |
|---|---|---|
| Nominativ | discurrens | discurrentes, discurrentia |
| Genitiv | discurrentis | discurrentium, discurrentum |
| Dativ | discurrenti | discurrentibus |
| Akkusativ | discurrens, discurrentem | discurrentes, discurrentia |
| Ablativ | discurrente, discurrenti | discurrentibus |
| Vokativ | discurrens | discurrentes, discurrentia |
| Singular | Plural | |
|---|---|---|
| Nominativ | discursurum, discursura, discursurus | discursura, discursurae, discursuri |
| Genitiv | discursurae, discursuri | discursurarum, discursurorum |
| Dativ | discursuro, discursurae | discursuris |
| Akkusativ | discursuram, discursurum | discursura, discursuras, discursuros |
| Ablativ | discursuro, discursura | discursuris |
| Vokativ | discursurum, discursura, discursure | discursura, discursurae, discursuri |
| Singular | Plural | |
|---|---|---|
| Nominativ | discurrenda, discurrendum, discurrendus, discurrunda, discurrundum, discurrundus | discurrenda, discurrendae, discurrendi, discurrunda, discurrundae, discurrundi |
| Genitiv | discurrendae, discurrendi, discurrundae, discurrundi | discurrendarum, discurrendorum, discurrundarum, discurrundorum |
| Dativ | discurrendae, discurrendo, discurrundae, discurrundo | discurrendis, discurrundis |
| Akkusativ | discurrendam, discurrendum, discurrundam, discurrundum | discurrenda, discurrendas, discurrendos, discurrunda, discurrundas, discurrundos |
| Ablativ | discurrenda, discurrendo, discurrunda, discurrundo | discurrendis, discurrundis |
| Vokativ | discurrenda, discurrende, discurrendum, discurrunda, discurrunde, discurrundum | discurrenda, discurrendae, discurrendi, discurrunda, discurrundae, discurrundi |
| Singular | Plural | |
|---|---|---|
| Nominativ | — | — |
| Genitiv | — | — |
| Dativ | — | discursionibus |
| Akkusativ | — | — |
| Ablativ | discursione | discursionibus |
| Vokativ | — | — |
155 (307) Formen für „discurrere“