Formentabelle zu „deaurare“
Verb
Präsens (Indikativ)| | Aktiv | Passiv |
|---|
| 1. Person Singular |
Warning: Division by zero in /srv/data/web/vhosts/www.latein.me/htdocs/formTable.php on line 463
deauro | deauror |
| 2. Person Singular | deauras | deaurare, deauraris |
| 3. Person Singular | deaurat | deauratur |
| 1. Person Plural | deauramus | deauramur |
| 2. Person Plural | deauratis | deauramini |
| 3. Person Plural | deaurant | deaurantur |
Imperfekt (Indikativ)| | Aktiv | Passiv |
|---|
| 1. Person Singular | deaurabam | deaurabar |
| 2. Person Singular | deaurabas | deaurabare, deaurabaris |
| 3. Person Singular | deaurabat | deaurabatur |
| 1. Person Plural | deaurabamus | deaurabamur |
| 2. Person Plural | deaurabatis | deaurabamini |
| 3. Person Plural | deaurabant | deaurabantur |
Futur I (Indikativ)| | Aktiv | Passiv |
|---|
| 1. Person Singular | deaurabo | deaurabor |
| 2. Person Singular | deaurabis | deaurabere, deauraberis |
| 3. Person Singular | deaurabit | deaurabitur |
| 1. Person Plural | deaurabimus | deaurabimur |
| 2. Person Plural | deaurabitis | deaurabimini |
| 3. Person Plural | deaurabunt | deaurabuntur |
Perfekt (Indikativ)| | Aktiv | Passiv |
|---|
| 1. Person Singular | deauravi | — |
| 2. Person Singular | deauravisti | — |
| 3. Person Singular | deauravit | — |
| 1. Person Plural | deauravimus | — |
| 2. Person Plural | deauravistis | — |
| 3. Person Plural | deaurare, deauravere, deauraverunt | — |
Plusquamperfekt (Indikativ)| | Aktiv | Passiv |
|---|
| 1. Person Singular | deauraveram | — |
| 2. Person Singular | deauraveras | — |
| 3. Person Singular | deauraverat | — |
| 1. Person Plural | deauraveramus | — |
| 2. Person Plural | deauraveratis | — |
| 3. Person Plural | deauraverant | — |
Futur II (Indikativ)| | Aktiv | Passiv |
|---|
| 1. Person Singular | deauravero | — |
| 2. Person Singular | deauraris, deauraveris | — |
| 3. Person Singular | deauraverit | — |
| 1. Person Plural | deauraverimus | — |
| 2. Person Plural | deauraveritis | — |
| 3. Person Plural | deauraverint | — |
Präsens (Konjunktiv)| | Aktiv | Passiv |
|---|
| 1. Person Singular | deaurem | deaurer |
| 2. Person Singular | deaures | deaurere, deaureris |
| 3. Person Singular | deauret | deauretur |
| 1. Person Plural | deauremus | deauremur |
| 2. Person Plural | deauretis | deauremini |
| 3. Person Plural | deaurent | deaurentur |
Imperfekt (Konjunktiv)| | Aktiv | Passiv |
|---|
| 1. Person Singular | deaurarem | deaurarer |
| 2. Person Singular | deaurares | deaurarere, deaurareris |
| 3. Person Singular | deauraret | deauraretur |
| 1. Person Plural | deauraremus | deauraremur |
| 2. Person Plural | deauraretis | deauraremini |
| 3. Person Plural | deaurarent | deaurarentur |
Perfekt (Konjunktiv)| | Aktiv | Passiv |
|---|
| 1. Person Singular | deauraverim | — |
| 2. Person Singular | deauraris, deauraveris | — |
| 3. Person Singular | deauraverit | — |
| 1. Person Plural | deauraverimus | — |
| 2. Person Plural | deauraveritis | — |
| 3. Person Plural | deauraverint | — |
Plusquamperfekt (Konjunktiv)| | Aktiv | Passiv |
|---|
| 1. Person Singular | deauravissem | — |
| 2. Person Singular | deauravisses | — |
| 3. Person Singular | deauravisset | — |
| 1. Person Plural | deauravissemus | — |
| 2. Person Plural | deauravissetis | — |
| 3. Person Plural | deauravissent | — |
Infinitiv| | Präsens | Perfekt |
|---|
| Aktiv | deaurare | deauravisse |
| Passiv | deaurari, deaurarier | — |
Imperativ I| | Aktiv | Passiv |
|---|
| 2. Person Singular | deaura | deaurare |
| 3. Person Singular | — | — |
| 2. Person Plural | deaurate | deauramini |
| 3. Person Plural | — | — |
Imperativ II| | Aktiv | Passiv |
|---|
| 2. Person Singular | deaurato, deauratoreis | deaurator |
| 3. Person Singular | deaurato, deauratoreis | deaurator |
| 2. Person Plural | deauratote | — |
| 3. Person Plural | deauranto | deaurantor |
PPP| | Singular | Plural |
|---|
| Nominativ | deaurata, deauratum, deauratus | deaurata, deauratae, deaurati |
| Genitiv | deauratae, deaurati | deauratarum, deauratorum |
| Dativ | deauratae, deaurato, deauratoreis | deauratis |
| Akkusativ | deauratam, deauratum | deaurata, deauratas, deauratos |
| Ablativ | deaurata, deaurato, deauratoreis | deauratis |
| Vokativ | deaurata, deaurate, deauratum | deaurata, deauratae, deaurati |
PPA| | Singular | Plural |
|---|
| Nominativ | deaurans | deaurantes, deaurantia |
| Genitiv | deaurantis | deaurantium, deaurantum |
| Dativ | deauranti | deaurantibus |
| Akkusativ | deaurans, deaurantem | deaurantes, deaurantia |
| Ablativ | deaurante, deauranti | deaurantibus |
| Vokativ | deaurans | deaurantes, deaurantia |
PFA| | Singular | Plural |
|---|
| Nominativ | deauratura, deauraturum, deauraturus | deauratura, deauraturae, deauraturi |
| Genitiv | deauraturae, deauraturi | deauraturarum, deauraturorum |
| Dativ | deauraturae, deauraturo | deauraturis |
| Akkusativ | deauraturam, deauraturum | deauratura, deauraturas, deauraturos |
| Ablativ | deauratura, deauraturo | deauraturis |
| Vokativ | deauratura, deaurature, deauraturum | deauratura, deauraturae, deauraturi |
Gerundivum| | Singular | Plural |
|---|
| Nominativ | deauranda, deaurandum, deaurandus | deauranda, deaurandae, deaurandi |
| Genitiv | deaurandae, deaurandi | deaurandarum, deaurandorum |
| Dativ | deaurandae, deaurando | deaurandis |
| Akkusativ | deaurandam, deaurandum | deauranda, deaurandas, deaurandos |
| Ablativ | deauranda, deaurando | deaurandis |
| Vokativ | deauranda, deaurande, deaurandum | deauranda, deaurandae, deaurandi |
152 (234) Formen für „deaurare“