Formentabelle zu „conridere“
Verb
Präsens (Indikativ)| | Aktiv | Passiv |
|---|
| 1. Person Singular | conrideo | conrideor |
| 2. Person Singular | conrides | conridere, conrideris |
| 3. Person Singular | conridet | conridetur |
| 1. Person Plural | conridemus | conridemur |
| 2. Person Plural | conridetis | conridemini |
| 3. Person Plural | conrident | conridentur |
Imperfekt (Indikativ)| | Aktiv | Passiv |
|---|
| 1. Person Singular | conridebam | conridebar |
| 2. Person Singular | conridebas | conridebare, conridebaris |
| 3. Person Singular | conridebat | conridebatur |
| 1. Person Plural | conridebamus | conridebamur |
| 2. Person Plural | conridebatis | conridebamini |
| 3. Person Plural | conridebant | conridebantur |
Futur I (Indikativ)| | Aktiv | Passiv |
|---|
| 1. Person Singular | conridebo | conridebor |
| 2. Person Singular | conridebis | conridebere, conrideberis |
| 3. Person Singular | conridebit | conridebitur |
| 1. Person Plural | conridebimus | conridebimur |
| 2. Person Plural | conridebitis | conridebimini |
| 3. Person Plural | conridebunt | conridebuntur |
Perfekt (Indikativ)| | Aktiv | Passiv |
|---|
| 1. Person Singular | conrisi | — |
| 2. Person Singular | conrisisti | — |
| 3. Person Singular | conrisit | — |
| 1. Person Plural | conrisimus | — |
| 2. Person Plural | conrisistis | — |
| 3. Person Plural | conrisere, conriserunt | — |
Plusquamperfekt (Indikativ)| | Aktiv | Passiv |
|---|
| 1. Person Singular | conriseram | — |
| 2. Person Singular | conriseras | — |
| 3. Person Singular | conriserat | — |
| 1. Person Plural | conriseramus | — |
| 2. Person Plural | conriseratis | — |
| 3. Person Plural | conriserant | — |
Futur II (Indikativ)| | Aktiv | Passiv |
|---|
| 1. Person Singular | conrisero | — |
| 2. Person Singular | conriseris | — |
| 3. Person Singular | conriserit | — |
| 1. Person Plural | conriserimus | — |
| 2. Person Plural | conriseritis | — |
| 3. Person Plural | conriserint | — |
Präsens (Konjunktiv)| | Aktiv | Passiv |
|---|
| 1. Person Singular | conrideam | conridear |
| 2. Person Singular | conrideas | conrideare, conridearis |
| 3. Person Singular | conrideat | conrideatur |
| 1. Person Plural | conrideamus | conrideamur |
| 2. Person Plural | conrideatis | conrideamini |
| 3. Person Plural | conrideant | conrideantur |
Imperfekt (Konjunktiv)| | Aktiv | Passiv |
|---|
| 1. Person Singular | conriderem | conriderer |
| 2. Person Singular | conrideres | conriderere, conridereris |
| 3. Person Singular | conrideret | conrideretur |
| 1. Person Plural | conrideremus | conrideremur |
| 2. Person Plural | conrideretis | conrideremini |
| 3. Person Plural | conriderent | conriderentur |
Perfekt (Konjunktiv)| | Aktiv | Passiv |
|---|
| 1. Person Singular | conriserim | — |
| 2. Person Singular | conriseris | — |
| 3. Person Singular | conriserit | — |
| 1. Person Plural | conriserimus | — |
| 2. Person Plural | conriseritis | — |
| 3. Person Plural | conriserint | — |
Plusquamperfekt (Konjunktiv)| | Aktiv | Passiv |
|---|
| 1. Person Singular | conrisissem | — |
| 2. Person Singular | conrisisses | — |
| 3. Person Singular | conrisisset | — |
| 1. Person Plural | conrisissemus | — |
| 2. Person Plural | conrisissetis | — |
| 3. Person Plural | conrisissent | — |
Infinitiv| | Präsens | Perfekt |
|---|
| Aktiv | conridere | conrisisse |
| Passiv | conrideri, conriderier | — |
Imperativ I| | Aktiv | Passiv |
|---|
| 2. Person Singular | conride | conridere |
| 3. Person Singular | — | — |
| 2. Person Plural | conridete | conridemini |
| 3. Person Plural | — | — |
Imperativ II| | Aktiv | Passiv |
|---|
| 2. Person Singular | conrideto | conridetor |
| 3. Person Singular | conrideto | conridetor |
| 2. Person Plural | conridetote | — |
| 3. Person Plural | conridento | conridentor |
PPP| | Singular | Plural |
|---|
| Nominativ | conrisa, conrisum, conrisus | conrisa, conrisae, conrisi |
| Genitiv | conrisae, conrisi | conrisarum, conrisorum |
| Dativ | conrisae, conriso | conrisis |
| Akkusativ | conrisam, conrisum | conrisa, conrisas, conrisos |
| Ablativ | conrisa, conriso | conrisis |
| Vokativ | conrisa, conrise, conrisum | conrisa, conrisae, conrisi |
PPA| | Singular | Plural |
|---|
| Nominativ | conridens | conridentes, conridentia |
| Genitiv | conridentis | conridentium, conridentum |
| Dativ | conridenti | conridentibus |
| Akkusativ | conridens, conridentem | conridentes, conridentia |
| Ablativ | conridente, conridenti | conridentibus |
| Vokativ | conridens | conridentes, conridentia |
PFA| | Singular | Plural |
|---|
| Nominativ | conrisura, conrisurum, conrisurus | conrisura, conrisurae, conrisuri |
| Genitiv | conrisurae, conrisuri | conrisurarum, conrisurorum |
| Dativ | conrisurae, conrisuro | conrisuris |
| Akkusativ | conrisuram, conrisurum | conrisura, conrisuras, conrisuros |
| Ablativ | conrisura, conrisuro | conrisuris |
| Vokativ | conrisura, conrisure, conrisurum | conrisura, conrisurae, conrisuri |
Gerundivum| | Singular | Plural |
|---|
| Nominativ | conridenda, conridendum, conridendus | conridenda, conridendae, conridendi |
| Genitiv | conridendae, conridendi | conridendarum, conridendorum |
| Dativ | conridendae, conridendo | conridendis |
| Akkusativ | conridendam, conridendum | conridenda, conridendas, conridendos |
| Ablativ | conridenda, conridendo | conridendis |
| Vokativ | conridenda, conridende, conridendum | conridenda, conridendae, conridendi |
152 (225) Formen für „conridere“