Formentabelle zu „circumclamare“
Verb
Präsens (Indikativ)| | Aktiv | Passiv |
|---|
| 1. Person Singular |
Warning: Division by zero in /srv/data/web/vhosts/www.latein.me/htdocs/formTable.php on line 463
circumclamo | circumclamor |
| 2. Person Singular | circumclamas | circumclamare, circumclamaris |
| 3. Person Singular | circumclamat | circumclamatur |
| 1. Person Plural | circumclamamus | circumclamamur |
| 2. Person Plural | circumclamatis | circumclamamini |
| 3. Person Plural | circumclamant | circumclamantur |
Imperfekt (Indikativ)| | Aktiv | Passiv |
|---|
| 1. Person Singular | circumclamabam | circumclamabar |
| 2. Person Singular | circumclamabas | circumclamabare, circumclamabaris |
| 3. Person Singular | circumclamabat | circumclamabatur |
| 1. Person Plural | circumclamabamus | circumclamabamur |
| 2. Person Plural | circumclamabatis | circumclamabamini |
| 3. Person Plural | circumclamabant | circumclamabantur |
Futur I (Indikativ)| | Aktiv | Passiv |
|---|
| 1. Person Singular | circumclamabo | circumclamabor |
| 2. Person Singular | circumclamabis | circumclamabere, circumclamaberis |
| 3. Person Singular | circumclamabit | circumclamabitur |
| 1. Person Plural | circumclamabimus | circumclamabimur |
| 2. Person Plural | circumclamabitis | circumclamabimini |
| 3. Person Plural | circumclamabunt | circumclamabuntur |
Perfekt (Indikativ)| | Aktiv | Passiv |
|---|
| 1. Person Singular | circumclamavi | — |
| 2. Person Singular | circumclamavisti | — |
| 3. Person Singular | circumclamavit | — |
| 1. Person Plural | circumclamavimus | — |
| 2. Person Plural | circumclamavistis | — |
| 3. Person Plural | circumclamare, circumclamavere, circumclamaverunt | — |
Plusquamperfekt (Indikativ)| | Aktiv | Passiv |
|---|
| 1. Person Singular | circumclamaveram | — |
| 2. Person Singular | circumclamaveras | — |
| 3. Person Singular | circumclamaverat | — |
| 1. Person Plural | circumclamaveramus | — |
| 2. Person Plural | circumclamaveratis | — |
| 3. Person Plural | circumclamaverant | — |
Futur II (Indikativ)| | Aktiv | Passiv |
|---|
| 1. Person Singular | circumclamavero | — |
| 2. Person Singular | circumclamaris, circumclamaveris | — |
| 3. Person Singular | circumclamaverit | — |
| 1. Person Plural | circumclamaverimus | — |
| 2. Person Plural | circumclamaveritis | — |
| 3. Person Plural | circumclamaverint | — |
Präsens (Konjunktiv)| | Aktiv | Passiv |
|---|
| 1. Person Singular | circumclamem | circumclamer |
| 2. Person Singular | circumclames | circumclamere, circumclameris |
| 3. Person Singular | circumclamet | circumclametur |
| 1. Person Plural | circumclamemus | circumclamemur |
| 2. Person Plural | circumclametis | circumclamemini |
| 3. Person Plural | circumclament | circumclamentur |
Imperfekt (Konjunktiv)| | Aktiv | Passiv |
|---|
| 1. Person Singular | circumclamarem | circumclamarer |
| 2. Person Singular | circumclamares | circumclamarere, circumclamareris |
| 3. Person Singular | circumclamaret | circumclamaretur |
| 1. Person Plural | circumclamaremus | circumclamaremur |
| 2. Person Plural | circumclamaretis | circumclamaremini |
| 3. Person Plural | circumclamarent | circumclamarentur |
Perfekt (Konjunktiv)| | Aktiv | Passiv |
|---|
| 1. Person Singular | circumclamaverim | — |
| 2. Person Singular | circumclamaris, circumclamaveris | — |
| 3. Person Singular | circumclamaverit | — |
| 1. Person Plural | circumclamaverimus | — |
| 2. Person Plural | circumclamaveritis | — |
| 3. Person Plural | circumclamaverint | — |
Plusquamperfekt (Konjunktiv)| | Aktiv | Passiv |
|---|
| 1. Person Singular | circumclamavissem | — |
| 2. Person Singular | circumclamavisses | — |
| 3. Person Singular | circumclamavisset | — |
| 1. Person Plural | circumclamavissemus | — |
| 2. Person Plural | circumclamavissetis | — |
| 3. Person Plural | circumclamavissent | — |
Infinitiv| | Präsens | Perfekt |
|---|
| Aktiv | circumclamare | circumclamavisse |
| Passiv | circumclamari, circumclamarier | — |
Imperativ I| | Aktiv | Passiv |
|---|
| 2. Person Singular | circumclama | circumclamare |
| 3. Person Singular | — | — |
| 2. Person Plural | circumclamate | circumclamamini |
| 3. Person Plural | — | — |
Imperativ II| | Aktiv | Passiv |
|---|
| 2. Person Singular | circumclamato | circumclamator |
| 3. Person Singular | circumclamato | circumclamator |
| 2. Person Plural | circumclamatote | — |
| 3. Person Plural | circumclamanto | circumclamantor |
PPP| | Singular | Plural |
|---|
| Nominativ | circumclamata, circumclamatum, circumclamatus | circumclamata, circumclamatae, circumclamati |
| Genitiv | circumclamatae, circumclamati | circumclamatarum, circumclamatorum |
| Dativ | circumclamatae, circumclamato | circumclamatis |
| Akkusativ | circumclamatam, circumclamatum | circumclamata, circumclamatas, circumclamatos |
| Ablativ | circumclamata, circumclamato | circumclamatis |
| Vokativ | circumclamata, circumclamate, circumclamatum | circumclamata, circumclamatae, circumclamati |
PPA| | Singular | Plural |
|---|
| Nominativ | circumclamans | circumclamantes, circumclamantia |
| Genitiv | circumclamantis | circumclamantium, circumclamantum |
| Dativ | circumclamanti | circumclamantibus |
| Akkusativ | circumclamans, circumclamantem | circumclamantes, circumclamantia |
| Ablativ | circumclamante, circumclamanti | circumclamantibus |
| Vokativ | circumclamans | circumclamantes, circumclamantia |
PFA| | Singular | Plural |
|---|
| Nominativ | circumclamatura, circumclamaturum, circumclamaturus | circumclamatura, circumclamaturae, circumclamaturi |
| Genitiv | circumclamaturae, circumclamaturi | circumclamaturarum, circumclamaturorum |
| Dativ | circumclamaturae, circumclamaturo | circumclamaturis |
| Akkusativ | circumclamaturam, circumclamaturum | circumclamatura, circumclamaturas, circumclamaturos |
| Ablativ | circumclamatura, circumclamaturo | circumclamaturis |
| Vokativ | circumclamatura, circumclamature, circumclamaturum | circumclamatura, circumclamaturae, circumclamaturi |
Gerundivum| | Singular | Plural |
|---|
| Nominativ | circumclamanda, circumclamandum, circumclamandus | circumclamanda, circumclamandae, circumclamandi |
| Genitiv | circumclamandae, circumclamandi | circumclamandarum, circumclamandorum |
| Dativ | circumclamandae, circumclamando | circumclamandis |
| Akkusativ | circumclamandam, circumclamandum | circumclamanda, circumclamandas, circumclamandos |
| Ablativ | circumclamanda, circumclamando | circumclamandis |
| Vokativ | circumclamanda, circumclamande, circumclamandum | circumclamanda, circumclamandae, circumclamandi |
152 (228) Formen für „circumclamare“