Formentabelle zu „affirmare“
Verb
Imperfekt (Indikativ)| | Aktiv | Passiv |
|---|
| 1. Person Singular | affirmabam | affirmabar |
| 2. Person Singular | affirmabas | affirmabare, affirmabaris |
| 3. Person Singular | affirmabat | affirmabatur |
| 1. Person Plural | affirmabamus | affirmabamur |
| 2. Person Plural | affirmabatis | affirmabamini |
| 3. Person Plural | affirmabant | affirmabantur |
Futur I (Indikativ)| | Aktiv | Passiv |
|---|
| 1. Person Singular | affirmabo | affirmabor |
| 2. Person Singular | affirmabis | affirmabere, affirmaberis |
| 3. Person Singular | affirmabit | affirmabitur |
| 1. Person Plural | affirmabimus | affirmabimur |
| 2. Person Plural | affirmabitis | affirmabimini |
| 3. Person Plural | affirmabunt | affirmabuntur |
Perfekt (Indikativ)| | Aktiv | Passiv |
|---|
| 1. Person Singular | affirmavi | — |
| 2. Person Singular | affirmavisti | — |
| 3. Person Singular | affirmauit, affirmavitque | — |
| 1. Person Plural | affirmavimus | — |
| 2. Person Plural | affirmavistis | — |
| 3. Person Plural | affirmauerunt, affirmare, affirmavere | — |
Plusquamperfekt (Indikativ)| | Aktiv | Passiv |
|---|
| 1. Person Singular | affirmaveram | — |
| 2. Person Singular | affirmaveras | — |
| 3. Person Singular | affirmaverat | — |
| 1. Person Plural | affirmaveramus | — |
| 2. Person Plural | affirmaveratis | — |
| 3. Person Plural | affirmaverant | — |
Futur II (Indikativ)| | Aktiv | Passiv |
|---|
| 1. Person Singular | affirmavero | — |
| 2. Person Singular | affirmaris, affirmaveris | — |
| 3. Person Singular | affirmaverit | — |
| 1. Person Plural | affirmaverimus | — |
| 2. Person Plural | affirmaveritis | — |
| 3. Person Plural | affirmaverint | — |
Präsens (Konjunktiv)| | Aktiv | Passiv |
|---|
| 1. Person Singular | affirmem | affirmer |
| 2. Person Singular | affirmes | affirmere, affirmeris |
| 3. Person Singular | affirmet | affirmetur |
| 1. Person Plural | affirmemus, afirmemus | affirmemur |
| 2. Person Plural | affirmetis | affirmemini |
| 3. Person Plural | affirment | affirmentur |
Imperfekt (Konjunktiv)| | Aktiv | Passiv |
|---|
| 1. Person Singular | affirmarem | affirmarer |
| 2. Person Singular | affirmares | affirmarere, affirmareris |
| 3. Person Singular | affirmaret | affirmaretur |
| 1. Person Plural | affirmaremus | affirmaremur |
| 2. Person Plural | affirmaretis | affirmaremini |
| 3. Person Plural | affirmarent | affirmarentur |
Perfekt (Konjunktiv)| | Aktiv | Passiv |
|---|
| 1. Person Singular | affirmaverim | — |
| 2. Person Singular | affirmaris, affirmaveris | — |
| 3. Person Singular | affirmaverit | — |
| 1. Person Plural | affirmaverimus | — |
| 2. Person Plural | affirmaveritis | — |
| 3. Person Plural | affirmaverint | — |
Plusquamperfekt (Konjunktiv)| | Aktiv | Passiv |
|---|
| 1. Person Singular | affirmavissem | — |
| 2. Person Singular | affirmavisses | — |
| 3. Person Singular | affirmasset, adfirmasset, affirmavisset | — |
| 1. Person Plural | affirmavissemus | — |
| 2. Person Plural | affirmavissetis | — |
| 3. Person Plural | adfirmassent, affirmavissent | — |
Imperativ I| | Aktiv | Passiv |
|---|
| 2. Person Singular | affirma | affirmare |
| 3. Person Singular | — | — |
| 2. Person Plural | affirmate | affirmamini |
| 3. Person Plural | — | — |
Imperativ II| | Aktiv | Passiv |
|---|
| 2. Person Singular | affirmato, affirmatoreis | affirmator |
| 3. Person Singular | affirmato, affirmatoreis | affirmator |
| 2. Person Plural | affirmatote | — |
| 3. Person Plural | affirmanto | affirmantor |
PPP| | Singular | Plural |
|---|
| Nominativ | affirmatum, affirmata, affirmatus | affirmata, affirmatae, affirmati |
| Genitiv | affirmatae, affirmati | affirmatarum, affirmatorum |
| Dativ | affirmatae, affirmato, affirmatoreis | affirmatis |
| Akkusativ | affirmatum, affirmatam | affirmata, affirmatas, affirmatos |
| Ablativ | affirmata, affirmato, affirmatoreis | affirmatis |
| Vokativ | affirmatum, affirmate, affirmata | affirmata, affirmatae, affirmati |
PFA| | Singular | Plural |
|---|
| Nominativ | affirmatura, affirmaturum, affirmaturus | affirmatura, affirmaturae, affirmaturi |
| Genitiv | affirmaturae, affirmaturi | affirmaturarum, affirmaturorum |
| Dativ | affirmaturae, affirmaturo | affirmaturis |
| Akkusativ | affirmaturam, affirmaturum | affirmatura, affirmaturas, affirmaturos |
| Ablativ | affirmatura, affirmaturo | affirmaturis |
| Vokativ | affirmatura, affirmature, affirmaturum | affirmatura, affirmaturae, affirmaturi |
Gerundivum| | Singular | Plural |
|---|
| Nominativ | affirmanda, affirmandum, affirmandus | affirmanda, affirmandae, affirmandi |
| Genitiv | affirmandae, affirmandi | affirmandarum, affirmandorum |
| Dativ | affirmandae, affirmando | affirmandis |
| Akkusativ | affirmandam, affirmandum | affirmanda, affirmandas, affirmandos |
| Ablativ | affirmanda, affirmando | affirmandis |
| Vokativ | affirmanda, affirmande, affirmandum | affirmanda, affirmandae, affirmandi |
152 (241) Formen für „affirmare“